CALUL
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
autor: CARNE BUNA.RO /  0 mesaje  / 2.802 vizualizari

Hipologia

 

Partea stiintelor naturale care se ocupa cu studiul calului se numeste Hipologie.

Hipologia ne invata, care e originea calului, din ce se compune corpul lui, cum functioneaza el, care sunt calitatile si defectele calului, cum sa-l prasim, sa-l ingrijim si sa-l tamaduim cand e bolnav.

Stiinta Hipologiei cuprinde deci cunostinte imprumutate de la mai multe ramuri ale Biologiei si anume de la Paleontologie, Anatomie, Fiziologie, Igiena, Zootehnie si Patologie.

 

Originea Calului

 

Calul e un animal care face parte din clasa mamiferelor, ordinul perisodactilelor (piciorul are un singur deget), familia Equideelor, genul Equus, speta Equus Cabalus.

 

Genul Equus cuprinde in afara de specia calului inca alte 5 specii si anume:

 

  1. magarul (Equus Asinus)
  2. zebra (Equus Zebra) care traieste in Africa
  3. dawo (Equus Montanus) care traieste in Africa
  4. cuaga (Equus Cuacha) care traieste in Africa
  5. hemionul (Equus Hemionus) care traieste in Asia

 

Primul stramos al calului a trait in epoca tertiara, adica acum 3 milioane de ani. El avea 5 degete si se numea phenacodus. De atunci si pana la epoca cuaternara, cand a aparut genul Equus, acest stramos a suferit numeroase modificari, pana ce a ramas cu un singur deget, cum are calul azi.

 

Din cercetarile paleontologice ale savantilor americani reiese ca, calul ar fi aparut mai intai in America, deoarece in subsolurile pliocene si pleistocene ale Americii s-au gasit oseminte de equidee, care nu difera cu nimic de cele de azi.

 

Patru genuri de cai ar fi trait in acele vremuri in America:

  1. equus complicatus (traia in partea de sus si de vest)
  2. equus stenonis (traia in partea de sus si de vest)
  3. equus tan (traia in Mexic)
  4. equus fratenis (traia pe unde astazi sunt Statele Unite).

 

Din America, caii au trecut in Asia inainte de epoca glaciala, cand amandoua aceste continente erau legate intre ele, de o fasie de pamant ocupata azi de stramtoarea Behring.

 

La inceputul epocii cuaternare, din cauza inspaimantatorilor munti de gheata ce au cuprins parte din America si parte din Europa de nord, caii din America ce au putut scapa au trecut in Africa si Asia unde traiau in turme in stare salbatica.

 

Primul popor care a domesticit calul, a fost poporul Arian, stramosul Indusilor si Persilor, care popula Platoul Central al Asiei si care emigrand in Europa au adus cu ei si cai. Acesti cai adusi din Asia, in special de Galli s-au imperechiat cu equus stenonis venit in Europa din America si s-au produs din aceasta imperechere caii ce se gasesc azi in Europa.

 

Afara de calul domestic mai exista inca si azi cai salbatici si anume: Cimaronu din Africa de Sud, Mustangus din America de nord si Przevalsky din desertul central al Asiei.

 

Caii domestici formeaza mai multe rase care din punct de vedere al aptitudinilor se pot clasa in 3 grupe:

  1. grupa cailor de tractiune grea
  2. grupa cailor de viteza si tractiune usoara
  3. grupa cailor pitici sau a Poneylor

 

 

Insusirile infirmierului de cai

 

Insusirile unui bun infirmier de cai sunt numeroase: rabdare, blandete, exactitate si darul de a observa.

 

In orice imprejurare el trebuie sa fie linistit si stapan pe sine, caci cine se grabeste si-si pierde cumpatul, poate face greseli de neiertat.

 

El trebuie sa fie cu mult rost in treburile sale, de dimineata trebuie sa se gandeasca la tot ceea ce are de facut peste zi, asa incat sa nu uite a face fiecare lucru la timpul sau.

 

Pentru fiecare obiect trebuie sa aiba un loc anumit si fiecare lucru trebuie pus la locul lui, dupa intrebuintare.

 

El trebuie sa aiba darul de a observa aproape toate simptomele bolnavului si sa le noteze, cum de exemplu starea respiratiei, a pulsului, temperatura, culoarea mucoaselor, sudorile, culoarea si felul urinei si a excrementelor, somnul si durata lui peste noapte, asa ca la venirea medicului, el sa poata sa-I dea o multime de amanunte foarte folositoare.

 

El trebuie sa aiba in minte, la orice moment felul cum s-a tratat bolnavul, ce ordine a primit si ce observatiuni s-au facut asupra bolnavului.

 

 

Surse:

Calauza Crescatorului, Vet. Col. Hortopan Gr.;

Cartea Infirmierului de Cai, Vet. Col. Dr. I. Bucica, Vet. Maior Dr. V. Georgescu

 

 

 

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website