Manastirea Nucet
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
autor: CARNE BUNA.RO /  0 mesaje  / 1.927 vizualizari

O fortificatie in campie

Mai intai de toate, prin numele de Nucet manastirea este infratita cu celebra lavra a Coziei. Ctitoria lui Mircea cel Batran s-a numit, la originile sale indepartate, la fel – Nucet, ulterior schimbandu-si denumirea in Cozia, care inseamna practic acelasi lucru, dar in limba turca veche, mai exact: loc cu multi nuci, plantatie de nuci. Originile manastirii se pierd in negurile pecetluite ale Evului Mediu, dar un lucru stim cu siguranta: era singura vatra de rugaciune aflata la sud de Targoviste, „pe vechiul drum al olacului”; singura manastire, dintre cele cateva care inconjurau vechea capitala a Tarii Romanesti, aflata nu inspre munti, ci asezata direct in campie, in lunca Dambovitei, la numai 16 km distanta de resedinta domnitorilor valahi. Dar, ca toate celelalte manastiri, si Nucet era un loc fortificat. Acest lucru i-a adus, de-a lungul timpului, culmea, mai mult deservicii, fiind asediata si pradata in mai multe randuri.

 

Proprietara Muntilor Bucegi

Cercetatori, intre care prof. C.C. Giurescu, considera ca inceputurile lavrei trebuie cautate inainte chiar de 1400, ceea ce ar spori si mai mult incarcatura istorica si spirituala a locului. Oricum ar fi, Nucet apare fara echivoc intr-un act de Cancelarie domneasca, pe vremea lui Neagoe Basarab (ctitorul Curtii de Arges), in care se spune cum Vlad Calugarul (1485-1495) o inzestrase cu… Muntii Bucegi (Buciaci, cum se numea respectivul masiv in limba epocii)..
In anul 1861 biserica rezidita din temelie este finalizata, domnitor la data redactarii pisaniei fiind Al. I. Cuza, iar Nifon mitropolit primat. Cativa preoti, donatori particulari cu dare de mana, dar mai ales „poporenii” sunt autorii acestui act reparatoriu, de justitie edilitara si duhovniceasca. Dar cum a ajuns una dintre cele mai instarite manastiri ale Valahiei sa cada in ruina, cand asupra ei s-au revarsat din plin (documentele o confirma!) donatii peste donatii ale majoritatii domnitorilor si aristocratilor munteni?
Povestea trista incepe in anul 1592, cand Nucet este inchinata unei alte manastiri – Dusca – aflata la sud de Dunare, sub jurisdictia Patriarhiei Ecumenice. Este perioada cand calugarii greci, profitand de generozitatea si compasiunea romanilor, au devastat si ruinat literalmente mare parte din manastirile din Muntenia si Moldova. Acest jaf il intrece, de departe, pe cel practicat de turci, dar si valul distrugerilor din perioada comunista. „Fratii” nostri greci, dreptmaritori crestini, care au privit secole de-a randul Principatele ca pe o colonie buna de jefuit, au distrus – prin proasta administrare si furt pe fata – floarea asezamintelor monahale ale romanilor de la sud de Carpati. Intre acestea, si Nucetul a trebuit sa-si plateasca tributul de credulitate…
Si razboiul turco-austriac (1736-1739) a lasat urme adanci. Apoi, cutremurul din 1738, dar ale carui efecte devastatoare au fost atenuate de generozitatea familiei Vacarescu (Enache si Barbu), care a facut mult bine asezamantului. Insa schimbarile esentiale au avut loc intre anii 1840-1848, cand biserica a fost reconstruita din temelii.
Intalnirea asezamantului cu actiunea greceasca a mai fost consemnata in anul 1821, cand, in luna aprilie, Alexandru Ipsilanti stabileste cartierul general al Eteriei la Targoviste, „capitala dacica”, in opinia revolutionarului elen. Chiar aici, la Nucet, a avut loc o cumplita batalie intre turci si greci, acestia din urma opunand o rezistenta feroce. Dar armatele conduse de Ioan Colocotroni si Gherasie Orfano (eroii militari ai campaniei, din partea crestinilor) au pierdut in fata oastei lui Chihaia Bei. Culmea, locuitorii Targovistei au rasuflat usurati cand grupul expeditionar crestin a parasit teritoriul lor, deoarece „orice eterist simplu se ducea dupa bunul sau plac cu cativa tovarasi, si jefuia”, ne asigura relatarile vremii. Mai mult, grecii au smuls plumbul chiar si de pe biserica Mitropoliei!

 

Readusa la viata

In data de 15 martie 1994, in cadrul Sedintei Consiliului Eparhial, s-a hotarat reinfiintarea Manastirii Nucet, ca manastire de maici, cu hramul statornicit pe vremuri de Jupan Gherghina: Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtatorul de Biruinta. Dupa nenumarate incidente, in noiembrie 2004, Manastirea Nucet poate spune ca a mai incheiat o etapa in viata sa tumultoasa, prin sfintirea de care a avut parte. Poate ca si existenta izvorului de leac (aflat in vecinatatea manastirii) a contribuit cumva la faima locului si la dragostea cu care credinciosii inconjoara sfantul lacas. Oricum, maicile (in numar de 10) se pot ruga in tihna, intr-o biserica superb restaurata, in duhul primei ctitorii, la adapostul veghetor al Sfantului protector Gheorghe, departe de tumultul grijilor si al lumii dezlantuite…

 

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-nucet-68137.html

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website