DeForest Clinton Jarvis (15 martie 1881 – 18 august 1966), medic american din Vermont, cunoscut datorita lucrarilor de medicina populara. El face distinctie intre medicina populara si “colectiile de povesti despre leacurile babesti”.
“Urmarind instinctele animalelor” este unul dintre capitolele cartii “Mierea si alte produse naturale” scrisa de acest medic din Vermont.
“Omul tinde a fi in permanenta razvratire fata de natura, tinde a se departa de lumea animala. Dar aceasta are legile ei, aplicabile si omului. Putem studia aceste legi, animalele domestice constituind un bun exemplu. In felul lor, vitele, caii, porcii si alte animale domestice duc o viata tot atat de naturala ca si cele salbatice care colinda padurile necalcate de om; daca ne dam osteneala sa le studiem, putem trage multe invataminte. Copiii de la tara stiu acest lucru. Cei de la oras, care nu vin zilnic in contact cu animalele domestice, cresc adesea fara a cunoaste de fel legile animalelor.
Sa ne oprim de exemplu la refuzul unui animal de a manca, atunci cand este bolnav. Neatingandu-se de hrana, el inlesneste aparitia unei noi stari biochimice in corpul sau, care il ajuta, grabindu-i insanatosirea. Cand suntem bolnavi, temandu-ne de interpretarea gresita a eventualului refuz, mancam deseori hrana ce ni se pune inainte. Actionam astfel contrar legilor animalelor. Dar daca dorim sa imitam schimbarea biochimica binefacatoare din organismul animalului ar trebui sa ne limitam la o bautura acida, de exemplu mustul de struguri, care contine acid tartric; sau de afine, care contine acid citric, malic, chinic si acizi benzoici; sau, in fine, sucul de mere, care contine acid malic.
Oamenii au credinta ca daca omit o masa li se va intampla ceva groaznic. Ei uita ca in organismul lor sunt depozitate rezerve pentru cazuri de nevoie si ca acesta ar putea sa se intretina fara hrana dinafara, pe toata durata unei boli obisnuite. Ei nu-si dau seama ca de-a lungul primilor 20 de ani poate fi nevoie de hrana mai multa, pentru ca organismul este in dezvoltare. Dar la varsta de 25 de ani, scheletul, aparatul muscular, sistemul circulator precum si sistemul digestiv si respirator sunt pe deplin dezvoltate. De aici inainte este necesara o hrana selectionata in vederea intretinerii diferitelor sisteme.
Pe la 50 de ani este nevoie sa se refaca oarecum organismul: nu mai mancam dupa pofta, ci alegem acele alimente pe care prin instinct le socotim a reprezenta compozitia elementara a corpului uman. Asadar daca ne gandim bine, putem reface organismul asa cum am reface o casa.
[…] Din observarea animalelor aflam ca originea clipelor de repaus a fost odihnirea organismului pentru ca acesta sa poata fi pregatit pentru cautarea hranei sau pentru lupta de aparare. Aflam de asemenea ca blana animalului se indeseste odata cu apropierea vremii reci, iar cand se apropie lunile calde, se rareste. Si noi la fel, ne schimbam imbracamintea odata cu schimbarea anotimpurilor.
Odata cu aceste schimbari si organismul necesita adaptari; instinctul care nu da gres, obliga animalele sa-si schimbe hrana.
Traind in libertate, toata hrana pe care o intalnesc este bruta. Ele nu sunt pretentioase si o accepta ca atare. De exemplu, toate pasarile stiu din instinct ca pentru formarea cojii oului au nevoie de var: le putem vedea deseori in perioadele de imperechere in locuri unde se gasesc crustacei sau moluste. Ele urmeaza deci indreptarul naturii pentru a obtine calciul de care au nevoie.”
„Citeste si da mai departe!” Romania va fi mai frumoasa!
Am descoperit reenct acest blog. Imi place stilul direct pe care-l folosiți, aduce cu stilul comic al lui Seinfeld.O să vă mai vizitez.Bye și inspirație!