Familia: Styracaceae
Descriere: Smirna, numita si benzoe, este o rasina obtinuta din scoarta unui copac tropical cu frunze verzi-deschis si fructe cu coaja dura. Inciziile in scoarta acestuia produc o rasina care se solidifica sub forma unor bobite maro varstate cu rosu. Uleiul esential este obtinut prin distilarea cu abur din aceste bobite intarite fiind, de fapt, o masa rasinoasa aproape solida. Aceasta masa este dizolvata in etilenglicol (sau o substanta similara), pentru a putea fi folosita in scopuri aromaterapeutice.
Tari de origine: Sumatra, Java, Laos, Vietnam, Thailanda, Cambodgia.
Caracteristici: Smirna are note de varf vanilate, cu tonuri balsamice, dulci, amintind de melasa. Se combina armonios cu multe rasini, cu majoritatea mirodeniilor, dar si cu trandafirul, santalul, iasomia, ienuparul, lamaia si pinul.
Principalele proprietati terapeutice: Antiinflamator, antiseptic, astringent, carminativ, dezodorizant, expectorant, hemostatic extern, sedativ.
Uleiul de smirna este un ulei esential „mangaietor”, parfumul sau dulce alinandu-i pe cei tristi, singuri, instrainati, deprimati sau in doliu. Este utilizat de obicei in inhalatiile cu abur pentru a trata astmul, bronsita si tusea. In general, smirna incalzeste, alina si protejeaza.
Ca si mirul, smirna este utila in ingrijirile cosmetice, mai cu seama atunci cand pielea este crapata, aspra sau inflamata.
Din punct de vedere psihologic, smirna actioneaza ca un scut sau ca o patura de protectie, aparandu-va de duritatile vietii. Alina, inalta si protejeaza; era folosita in mod traditional in cadrul esentelor aromatice pentru a alunga spiritele rele.
Sursa: Totul despre Aromaterapie, mica enciclopedie – Gill Farrer-Halls, Editura Nemira