Carte buna – Gheorghe Ionescu-Sisesti
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
autor: CARNE BUNA.RO /  0 mesaje  / 4.410 vizualizari

 

„Nici o actiune nu-i cu putinta, atata vreme cat fiecare n-o ceda ceva din amorul lui propriu, din felul lui de a judeca si de a simti, pentru a uni energiile si a face o opera sociala.”

G. Ionescu-Sisesti

 

 

 

 

 

PREFATA

 

Viata si opera Academicianului profesor Gheorghe Ionescu-Sisesti este prezentata in aceasta lucrare de doua colaboratoare: Speranta Ionescu-Sisesti – sotia, care i-a cunoscut cele mai intime ganduri si l-a secondat cu un devotament si intelepciune rar intalnite si Veronica Mihalca – asistenta la Catedra de Agrotehnica a Institutului Agronomic „N. Balcescu” si apoi secretara stiintifica la Sectia de stiinte agricole si silvice a Academiei R.S. Romania, care l-a cunoscut indeaproape si l-a pretuit foarte mult.

 

In afara cunoasterii directe a personalitatii atat de complexe a marelui om, ele au avut la indemana si un material documentar foarte bogat si variat, ramas intr-o ordine desavarsita.

 

Parti din viata si mai cu seama opera Academicianului profesor Gheorghe Ionescu-Sisesti au fost publicate in 1960 cu prilejul implinirii varstei de 75 de ani in volumul omagiu tiparit de Editura Academiei R.S. Romania cu titlul „Probleme actuale de biologie si stiinte agricole” si in volumul intitulat „Culegeri” din lucrarile sale stiintifice tiparite cu prilejul implinirii varstei de 80 de ani in 1965.

 

Multi colaboratori si prieteni au scris numeroase articole mai scurte in brosuri, reviste, ziare, despre viata si opera Academicianului profesor Gheorghe Ionescu-Sisesti.

 

Actuala publicatie se deosebeste de cele anterioare, printr-o privire de ansamblu a complexitatii intelectuale si sufletesti a savantului Gheorghe Ionescu-Sisesti, punand alaturi o lume a stiintei care i-a cerut inteligenta si daruire de sine, cu lumea plina de sensibilitate si culoare a literaturii si gandirii care l-au legat si mai mult de natura pe care a inteles-o si iubit-o cu o nebatuta credinta pana la sfarsitul vietii.

 

Autoarele fac o prezentare ampla a activitatii literare, deosebit de prodigioase, inceputa ca elev al liceului „Traian” din Turnu-Severin si care a continuat cu intensitate diferita in timp de aproape 40 de ani. Sunt reproduse fragmente din diferite lucrari literare de o claritate si o frumusete uimitoare. Talentul pentru scrieri literare a fost relevat foarte elogios de multi oameni de seama din tara noastra: Gheorghe Cosbuc, Nicolae Iorga si altii.

 

In publicatia actuala este prezentata si activitatea deosebit de insemnata pe are a desfasurat-o timp de 3 ani (1919-1921 ca Director general al Centralei obstiilor satesti si exploatarilor agricole si ca Ministru al Agriculturii ales de 4 ori din 1931 pana in 1940).

 

Din aceasta activitate se desprinde competenta ca specialist a prof. Ionescu-Sisesti si iese foarte clar in evidenta dorinta nestramutata de a ridica agricultura tarii noastre si pe agricultor care „trebuie sa fie usurat de taxe si sarcini, iar agricultura sa se perfectioneze cu mijloacele moderne ale tehnicii”. A cautat sa introduca in administratia Ministerului Agriculturii economia si ordinea in cheltuieli, a desfintat autonomia camerelor de agricultura si a altor organizatii la adapostul carora se comiteau nereguli si fraude, a golit salile ministerului de traficantii de influenta, a infiintat in primul sau minister 200 asociatii cooperative pentru imbunatatirea agriculturii. In toata aceasta activitate s-a straduit sa promoveze idei progresiste prea cunoscute astazi: „sporirea prin toate mijloacele cu putinta a productiei va rezolva problema ieftinirii traiului pentru populatia cu venituri modeste a oraselor in primul rand” sau – „Noi nu ne putem lipsi de industria tarii noastre cu baze serioase in tara dupa cum unele tari industriale nu se pot lipsi de agricultura lor” sau in 1920 scria in „Viata agricola”: „Judecata obiectiva, stiintifica ne duce la concluzia ca o data cu improprietarirea, obstiile vor fi nu desfintate ci transformate in cooperative agricole…”

 

„A lasa pe sateni intr-un individualism amorf si dezorganizat ar insemna sa nu intelegem cele mai poruncitoare necesitati ale vremii de fata.”

 

Parte din activitatea din perioadele in care a fost Ministrul Agriculturii sunt cuprinse in capitolul intitulat „Studii si cercetari agricole de indrumare si orientare social-economica”.

 

Sunt numeroase date in aceasta lucrare, care nu au fost scoase la iveala pana acum decat foarte putin, in legatura cu activitatea de cercetare si conducere a cercetarilor pe care a desfasurat-o timp indelungat in diferite institutii, culminand cu forul cel mai inalt, Academia Romana.

 

Inca din 1928 enumera problemele ce trebuiau sa fie rezolvate de cercetarea agricola care privite prin perspectiva istoriei s-au dovedit atat de realiste incat multe sunt valabile si astazi.

 

„Nu se poate indruma temeinic agricultura tarii daca nu vom avea intinse cercetari stiintifice aplicate la conditiile noastre de pamant si de clima, la plantatiile si animalele adaptate mediului nostru, la organizarea economica cea mai potrivita pentru conditiile economice si sociale in care ne gasim.”

 

In cei peste 50 de ani de activitate profesionala ca cercetator si organizator al cercetarii agricole contributia lui a fost atat de importanta incat astazi Gheorghe Ionescu-Sisesti este pe drept recunoscut ca fondatorul stiintei experimentale agricole romanesti.

 

Un alt exemplu din care se vede cat de clar scruta viitorul este in legatura cu rolul matematicii in viata contemporana, exprimat in 1933 intr-o cuvantare tinuta la Asociatia generala a inginerilor din Romania (A.G.I.R.) „Viata moderna se dezvolta sub semnul matematicii”, „Stiinta matematica este indispensabila azi chiar biologului, economistului si artistului”.

 

Sunt apoi numeroase amanunte in legatura cu eforturile deosebite pe care le-a depus pentru infiintarea Institutului de Cercetari Agronomice (I.C.A.R.) si pentru construirea maretei cladiri din B-dul Marasti nr. 61, unde este astazi Academia de Stiinte Agricole si Silvice, a carei terminare si inaugurare s-au facut in 1937, la zece ani de la inceperea constructiei. Cuvantarea lui tinuta la inaugurare, prezentata mai pe larg in aceasta lucrare este deosebit de frumoasa, una dintre cele mai impresionante pagini scrise de Gh. Ionescu-Sisesti.

 

In perioada de cea mai acuta criza economica a tarii prof. Gh. Ionescu-Sisesti atat de mult s-a ostenit pentru obtinerea fondurilor necesare si apoi pentru alcatuirea planurilor si urmarirea zi de zi a constructiei incat si-a zdruncinat sanatatea si pentru refacere a trebuit sa stea aproape un an la Sanatoriul de la Semmering langa Viena. In cuvantarea de la inaugurare face o aluzie directa la aceasta, in cuvintele: „Ceea ce s-a facut aci s-a facut cu multa truda, mult zbucium, multa suferinta, destula ca sa macine viata unui om, dar noi nu ne-am lasat prinsi de descurajare pentru ca am stiut ca nimic trainic nu se intruchipeaza fara prinosul durerii si al suferintei”.

 

Aceasta constructie inainte de al doilea razboi mondial era trecuta in programul de vizite al celor mai de seama personalitati culturale si stiintifice din strainatate, iar strainii fac si astazi aprecieri deosebit de elogioase asupra conceptiei si executiei cladirii.

 

Acest maret edificiu a fost luat ca model pentru constructie in 1948 in imediata vecinatate, a Institutului Agronomic „N. Balcescu” institut de invatamant superior.

 

Aceste doua edificii vecine simbolizeaza infratirea dintre cercetarile agricole si invatamantul agricol superior.

 

Gh. Ionescu-Sisesti a fost un mare admirator al padurii si un aprig aparator al ei impotriva celor ce o exploateaza in mod rapace „pentru export de lemn ieftin in tarile care isi ocrotesc padurile”. Sunt numeroase fragmente deosebit de frumoase si convingatoare din articole scrise, mai putin cunoscute, din care se desprinde un dezvoltat simt de prevedere pentru mentinerea padurilor care sunt puternic scut de aparare a solului impotriva distrugerii lui prin eroziune. Intr-un articol din 1926 scrie despre inundatiile care au luat un caracter catastrofal in Transilvania.

 

Foarte multe articole trateaza mentinerea padurilor pentru a inlatura eroziunea pe terenurile cultivate si propune masuri ce trebuie luate pentru prevenirea, stavilirea si combaterea acestui fenomen distrugator al solului care este baza vietii intregii tari.

 

Ceea ce apare foarte evident in toata viata indelungata a Acad. prof. Gh. Ionescu-Sisesti redata in numeroase pasaje din lucrarea de fata este atitudinea ireprosabila in raporturile cu oamenii, inalta tinuta morala in tot cursul vietii si munca sistematica desfasurata cu o staruinta neobisnuita. Aceasta conduita si-a impus-o inca de cand era student in strainatate – pentru ca cei care vor avea prilejul sa il cunoasca , sa pastreze pentru romani si tara noastra cele mai bune impresii. Desigur ca a reusit si aceasta rezulta din doua fapte deosebit de semnificative: ajutorul banesc pe care l-au dat profesorii din Hohenheim si din Jena pentru ca studentul roman Gh. Ionescu-Sisesti sa-si poata termina studiile si al doilea fapt, Universitatea din Jena a trimis fostului doctorand roman in semn de omagiu o diploma de aur cu prilejul sarbatoririi sale de Academia R.S.R. la implinirea varstei de 75 de ani.

 

Ceea ce apare mai mult in aceasta lucrare si mai putin in tot ce s-a publicat pana in prezent, este activitatea de profesor care a instruit patruzeci de serii de studenti si a indrumat un numar foarte mare de lucrari de doctorat. Apare, de asemenea, modul de calauzire a numerosilor colaboratori mai apropiati sau mai departati. Pe toti i-a tratat cu iubire, intelegere si generozitate.

 

S-a creat o adevarata scoala nationala de agrotehnica de viguroasa traditie in care s-au incadrat si lucreaza cu mult succes sute de specialisti cu deosebire in institutele de invatamant agricol superior si mediu, institute de cercetari si statiuni experimentale agricole, asigurand perenitatea si continuitatea creatiei stiintifice a profesorului Gh. Ionescu-Sisesti.

 

Sunt in aceasta lucrare fragmente din memorii si articole foarte diferite care-l arata pe Gh. Ionescu-Sisesti ca un luptator activ care lua atitudine curajoasa impotriva nedreptatilor, abuzurilor, nepasarii. In 1921, de pilda intr-un articol publicat in „Viata Agricola” ia atitudine impotriva celor care au votat legea corpului agronomic „o lege de strasnicie care da toata puterea de a dispune de un corp in mana unui ministru intamplator”. In 1925 intr-un articol publicat in ziarul „Argus” isi exprima indignarea in legatura cu constructia Arcului de Triumf. „Cum a putut un mare arhitect sa consimta a construi jalnicul edificiu din paianta si tencuiala, pe care-l expunem cu inconstienta ochilor generatiei de azi, pe care trebuie sa o crestem in seriozitate si demnitate? Nu se poate face o statuie din huma, nici o catedrala din chirpici, nici un arc de triumf din paianta”.

 

Legea corpului agronomic a fost modificata, iar Arcul de Triumf s-a construit din nou si este astazi o mandrie a capitalei tarii noastre.

 

La 8 iunie 1925 prof. Gh. Ionescu-Sisesti inainte de a implini varsta de 40 de ani este ales membru corespondent al Academiei Romane, iar dupa 11 ani de activitate exceptionala in 1936 este ales membru activ al Academiei Romane.

 

Activitatea sa stiintifica a fost apreciata si peste hotare prin alegerea sa in 1938 ca membru de onoare al Academiei cehoslovace. […]

 

Am indeplinit cu adanca emotie datoria de a prefata aceasta lucrare. M-am reintalnit cu mine studentul prof. Gh. Ionescu-Sisesti invatand din eruditia si maiestria sa didactica. M-am revazut apoi in 1930 tanar asistent al prof. Gh. Ionescu-Sisesti. Alaturi de alti colaboratori, am simtit din plin forta si claritatea spiritului sau, intelepciunea si echilibrul sau sufletesc, disciplina de fier, exigenta care-l caracteriza, daruirea profesionala pana la sacrificiu si suferinta care m-au facut sa-l consider de-a lungul a peste 37 de ani de colaborare, dascalul caruia ii datorez si ii inchin toate succesele mele.

 

Desprinsa din frumusetea orelor de curs, de la inaltimea catedrei sau a muncii de cercetare, viata profesorului Gh. Ionescu-Sisesti s-a infipt in vreme ca un stejar viguros in fata caruia agricultura romaneasca ii aduce cel mai profund omagiu.

 

Prof. dr. doc. Irimie Staicu

Membru corespondent al Academiei R.S.R.

Membru titular al Academiei de Stiinte Agricole si Silvice

 

 

 

Citeste si da mai departe! Romania va fi mai frumoasa.

       

 

Adauga un comentariu!

Nume (necesar)

Website