„PRIMAVARA A SOSIT
Mantaua de zapada ce acoperea campurile, prinde a se subtia, de raman de sub ea damburile ca niste spinari inegrite. Se topeste vazand cu ochii, pastrandu-se mai indelung in umbra indoiturilor de teren, pana ce ploile de primavara curata campurile si de spuma omatului.
Pe cerul senin siraguri de cocori, ca niste carlige, in treacat spre tarile nordice, anunta primavara: cra-cra-cra. In limba lor chiama la munca pe oameni ca si lumea intreaga de fiinte. Batranii ies din casa si punand mana pod cauta sa mai vada inca odata vorniceii din vazduh. Copiii alearga, ca si mieii sburdalnici, pe toloaca abia sbicita, lasand urmele picioarelor goale pe pamantul moale. Si vaca-Domnului isi scoate puisorii in bataia soarelui, stropi stracojii pe piatra incalzita.
Paraiasul pe care-l sari vara, nu poate cuprinde apa ce galgaie in albia ingusta. Brazda umezita, pare mai neagra in contrast cu stropii coltilor de iarba, ce incep sa se itasca.
Campurile se trezesc; in adancul pamantului radacinile arborilor simtind umezeala, se grabesc sa o suga spre a trimite hrana mugurilor tot mai umflati.
Vieata noua in paduri izbucneste dintr-o data, ca o chemare tainica.
Padurea e o intovarasie de arbori, cum cetatea cuprinde adunare de oameni. In padure e adapost. Pamantul e acoperit de un strat de frunze uscate, care tin cald. O parte din ele putrezesc, dand hrana din belsug fiintelor marunte. O lume greu vazuta, foieste printre frunze, sub frunze.[…]
Hrana din belsug, umezeala din vreme, caldura indeajunsa, sunt conditiuni care fac ca in paduri sa se arate mai de timpuriu vieata, chiar daca nu este galagioasa; prin prospetimea ei starneste aceeasi gama de sentimente ca si pajistea in toiul infloririi. […]”
Citeste si da mai departe! Romania va fi mai frumoasa.